Comunicare internă şi culturi organizaţionale

Obiectiv general:

Identificarea şi asimilarea diferitelor abordări conceptuale, strategice și metodologice şi a teoriilor care definesc organizația, cultura organizațională și comunicarea internă în organizații.

Obiective specifice:

– Asimilarea conceptelor fundamentale și a dimensiunilor care definesc organizația, cultura organizațională și comunicarea internă în cadrul organizațiilor.

– Cunoașterea și înțelegerea caracteristicilor, funcțiilor și valorilor organizaționale, precum și a diferitelor tipuri de organizații și culturi organizaționale

– Stabilirea reperelor teoretice şi conceptuale ce caracterizează orientările actuale în organizaţiile de relaţii publice;

– Dobândirea unor competențe specifice în analiza diferențelor dintre organizații;

– Înţelegerea şi aprofundarea abordării psiho-sociologice şi comunicaţionale asupra organizaţiilor de relaţii publice: studiul interacţiunilor, al motivaţiilor, al reprezentărilor sociale, al fluxului comunicaţional, al diferitelor tipuri de public vizate;

– Definirea responsabilităţilor sociale în cadrul organizaţiilor de relaţii publice.

Elemente de sociologie organizațională. Definții operaționale și abordări contemporane

Cultura organizațională : concept, caracteristici  și elementele componente ale acesteia; factori culturali specifici

Interacțiunea socială în organizație. Rolul comunicării interne în consolidarea culturilor organizaționale

Organizația de relații publice: funcții și valori. Perspective asupra managementului schimbării în organizație ; Deparatamentul de relații publice al organizației ; Relații publice pentru angajați. Presa de întreprindere

1. ROGOJINARU, Adela, 2005, Relațiile publice: fundamente interdisciplinare, București: Ed. Tritonic, Colecția Comunicare – Media.
2. ROGOJINARU, Adela (coord.). 2009, Comunicare și cultură organizațională: idei și practici în actualitate, București: Tritonic.

• Introducere, pp. 7-14
• Osoianu Berneagă – Publicația internă a companiei, între jurnalism și propagandă, pp. 198-222
• Șerbănică – Evaluarea PR-ului și a comunicării corporative – o perspectivă interdisciplinară pp. 238-247

3. Olivesi, Stephane, 2005. Comunicarea managerială. O critică a noilor forme de putere în organizații. București: Tritonic. Traducere de Mona Moldoveanu și Valentina Pricopie

• Capitolul I. Instituționalizarea comunicării în companie, pp. 13-46
• Capitolul II. Organizația comunicațională, pp. 47-77

4. Cabin, Philippe & Dortier, Jean-Francois (coord.), 2010, Perspective actuale. Iași: Polirom. Traducere de Luminița Roșca și Romina Surugiu.

• Cabin – Comunicare și organizație, pp. 147-163

5. HOFSTEDE, Geert, HOFSTEDE, Gert Jan & MINKOV, Michael, CULTURI ȘI ORGANIZAȚII. SOFTUL MENTAL. Cooperarea interculturală și importanța ei pentru supraviețuire, București: Humanitas. Traducere de Mihaela Zografi.

• Capitolul III. Culturile din organizații, pp. 291-362.

6. Vlăsceanu, Mihaela, 2003, Organizaţii şi comportament organizațional, Iași: Polirom.

• Capitolul 5. Proiectare și schimbare organizațională. Noi forme de organizare, pp. 173-229
• Capitolul 7. Cultura organizațională, pp. 262-280

7. NEAGU, Cibela și UDRESCU, Mircea, 2008, Managementul organizației, București: Editoura Tritonic.

• Capitolul 1: Organizația – forme și caracteristici, pp. 11-25
• Capitolul 2. Relațiile organizației cu mediul ambient, pp. 26-33
• Capitolul 3. Cultura organizațională, pp. 34-44

Prof. univ. dr. hab. Valentina PRICOPIE – Curriculum Vitae