Departamentul de Comunicare şi Relaţii Publice al Facultăţii de Litere, secţia FR, mi-a oferit posibilitatea ca dupa 10 ani de la terminarea unei facultăţi tot de profil umanist, dar într-un domeniu în care nu am avut ocazia să profesez deloc, să „reînnod firul întrerupt” al formării mele personale, educaţionale şi nu în ultimul rând, profesionale, având în vedere aproprierea acestuia de publicitate, domeniul în care lucrez în prezent.
Cei 3 ani ai ciclului de licenţă oferit de acest departament au fost o adevarată provocare pentru mine, din multe puncte de vedere, atât pentru că mi-au solicitat la maximum abilităţile de „jongleur” între jobul real, cel de soţie şi mamă şi cel de studentă, dar şi prin însăţi natura cursurilor, axate în mod special – cum altfel?! – pe ideea de comunicare, bidirecţională, între profesor şi student. Acesta este, cred, un mare plus pentru acest departament, în condiţiile unui peisaj academic românesc dominat încă de tiparul: profesorul dictează, studentul notează. Oferta extrem de variată de cursuri, de la cele mai degrabă teoretice şi care ţin cumva de cultura generală a oricărui licenţiat al Facultăţii de Litere, precum Istoria comunicării, Antropologie culturală sau Retorică şi argumentare, până la unele extrem de specializate şi cu aplicabilitate practică imediată în acitivitatea unui profesionist în relaţii publice, precum Relaţii publice – metode şi strategii sau Domenii de aplicare a relaţiilor publice. Un alt mare plus este faptul că majoritatea profesorilor ce predau aici nu sunt doar „oameni de litere”, ci sunt profesionişti dacă nu chiar în relaţii publice, cu siguranţă în domenii conexe, precum mass-media, publicitate etc., astfel că perspectiva pe care o oferă studenţilor este dublă: atât teoretică, cât şi practică.
De asemenea, domeniul relaţiilor publice este unul extrem de actual, un domeniu născut din cerinţele unei lumi în continuă schimbare, în care mass-media, globalizarea, consumerismul sunt mai mult decat concepte goale, un domeniu creat mai întâi în practica de zi cu zi şi abia apoi în teorie în mediile academice, un domeniu ancorat în realitatea în care trăim, oportunităţile profesionale ale unui specialist în relaţii publice fiind mai mult decât vaste.