Strategii interacţionale discursive

Analiza discursului presupune studierea limbajului din perspectiva conexiunilor acestuia cu un cadru enunțiativ (istoric, social și ideologic) determinat. Este vorba de o abordare complexă, cu o geneză transdisciplinară, situată la intersecția dintre știintele limbajului, știintele sociale și cele cognitive. Cursul își propune să formeze studenților de anul al III-lea competențe teoretice și practice în domeniul comunicării verbale, utilizând conceptele și metodologia pragmaticii lingvistice, o disciplină mai largă de cercetare interacțională a limbajului, căreia analiza discursivă i se subsumează. Obiectivele noastre sunt:

 

(a) Teoretice

– consolidarea deprinderilor de abordare a limbajului din perspectivă discursiv-pragmatică și înțelegerea funcțiilor sociale ale limbajului;

– înțelegerea orientării constitutiv persuasive a limbajului și recunoașterea unor strategii discursive și argumentative;

-înțelegerea modului în care alegerea diverselor strategii este dependentă de situația de comunicare;

– recunoașterea strategiilor comunicative curente (strategii conversaționale) și integrarea acestora în practicile verbale instituționalizate;

– recunoașterea unor tipuri discursive interdependente ierarhic, cu un mare impact social (discursul politic, mediac, publicitar).

 

(b) Practice

– dezvoltarea capacității de a identifica strategiile comunicative utilizate în diverse tipuri discursive (instituționale și neinstituționale) și de a comenta funcțiile acestora;

– dezvoltarea propriei competențe comunicative (capacitatea de structurare strategică a propriului discurs) pentru a optimiza eficiența practicilor discursive adoptate în sfera socială și privată.

TUTORAT I. Prezentarea cursului. Descrierea relației dintre diversele discipline care au ca obiect studierea retorică a limbii, a funcțiilor sale comunicative și persuasive (pragmatica, analiza discursului, analiza conversației, teoria argumentării).  Prezentarea conceptelor de bază:

– Acțiune și interacțiune comunicativă;

– Context comunicativ. Situație de comunicare;

– Discurs vs. interdiscurs. Discurs vs. metadiscurs;

– Tipologii ale interacțiunii comunicative (tipuri discursive);

– Discurs – text. Discurs oral vs. discurs scris;

– Strategie comunicativă. Tipuri de strategii.

 

TUTORAT II. Aspecte ale implicitului. Deducții pragmatice (implicaturi și presupoziții). Forme și strategii de implicitare.

 

TUTORAT III. Cooperare și conflict în dialog. Conceptul pragmatic de politețe/impolitețe. Principalele strategii ale politeții/impoliteții pragmatice.

 

TUTORAT IV. Discurs și reprezentare socială: discursul politic, mediatic, publicitarar. Trăsături și funcții ale discursurilor publice.

A. Texte teoretice

1. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, 1999, Conversația: structuri și strategii. Sugestii pentru o pragmatică a românei vorbite, ed. a II-a, București, Editura ALL. p. 12-19; 26-42.
2. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, 2003, Limbaj și comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică, București, Ed. ALL.
3. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana (coord.), 2002, Interacțiunea verbală în limba română actuală. Corpus (selectiv). Schiță de tipologie, București, Editura Universității din București. Texte și Introducere. p. 6-7; 14-18.
4. Lo Cascio, Vincenzo, 2002, Gramatica argumentării. Strategii și structuri, București, Editura Meteor Press. p. 47-97; 271-276;

5. Maingueneau, Dominique, 2007, Analiza textelor de comunicare, Iași, Institutul European. p. 17-83;
6. Rovența-Frumușani, Daniela, Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze, 2005, București, Editura Tritonic. p. 1-180; 217-244.

B. Studii de caz

1. Hoinărescu, Liliana, 2007, „Aspecte ale politeții pragmatice în româna contemporană vorbită“, în Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana (coord.), Interacțiunea verbală (IV II). Aspecte teoretice și aplicative. Corpus, București, Editura Universității din București, p. 129-169.

2. Hoinărescu, Liliana, 2009, „Forme de atenuare în exprimarea dezacordului în româna vorbită“, în Saramandu, Nicolae, Manuela Nevaci, Carmen Ioana Radu (ed.), Lucrările celui de-al doilea Simpozion Internațional de Lingvistică, București, 28-29 noiembrie 2008, București, Editura Universității din București, p. 543-553.
3. Hoinărescu, Liliana, 2013, Definiția în argumentare, în Zafiu, Rodica, Ariadna Ștefănescu, Carmen Mârzea Vasile, Raluca Brăescu (ed.), Actele celui de-al 12-lea Colocviu Internațional al Departamentului de Lingvistică, București, Editura Universității din București, p. 75- 83.
4. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, 2010, „Impoliteţea in absentia în discursul parlamentar românesc. Studiu de caz”, în Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Liliana Hoinărescu (coord.), Dialog, discurs, enunț. In memoriam Sorin Stati, București, Editura Universității din București,  p. 59-72.
5. Lazăr, Madeleine, 2007, „Contraargumentarea și pseudoargumentarea în dezbaterea politică din România“, în Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana (coord.), Interacțiunea verbală (IV II). Aspecte teoretice și aplicative. Corpus, București, Editura Universității din București, p. 291-308.
6. Ştefănescu, Ariadna, 2010, „Emoţie şi impoliteţe în discursul şi interdiscursul condamnării trecutului comunist totalitar din România“, în Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Liliana Hoinărescu (coord.), Dialog, discurs, enunț. In memoriam Sorin Stati, București, Editura Universității din București,  p. 73-99.
7. Zafiu, Rodica, 2011, „Argumentarea prin analogie: criterii de evaluare și strategii de respingere”, Omagiu doamnei profesor Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, București, Ed. Universitătii din București, p. 604-610.

CS III LILIANA HOINĂRESCU – Curriculum Vitae